Hamlet

„Hamlet este contemporanul nostru. Dacă transformăm așteptarea, atributul său ab initio în neputință, vom descoperi omul de astăzi, devorat de responsabilități care îl depășesc. Hamlet este un personaj urban prin excelență, iar bolile citadine nu-l ocolesc. Nu întâmplător, el reprezintă o matrice freudiană și, după cum știm, psihanaliza este un trend metropolitan. Astfel, am pornit în demersul nostru de la spectacolul tradițional «Hamlet», cel cu Lawrence Olivier. Față de această standardizare cutumizată a interpretării hamletiene, dar și față de spectacologia declamativă românească, am preferat însă o distanță lucidă. Ne-am permis un montaj aproape cinematografic al textului și o polemizare cu clasicele spectacole retorice care au întruchipat de-a lungul vremii viziuni regizorale mature. Construcția de puzzle-uri teatrale din spectacol se ridică pe o deconstrucție a textului. Fără a miza pe întunecata față a dilematicului prinț al Danemarcei, am ales varianta de rebel fără cauză. Spiritul său ludic este vecin cu luciditatea, iar la marginea acesteia îl așteaptă nebunia. Hamlet reteatralizează lumea, iar memoria sa obiectivă și afectivă este Horatio. Restul e tăcere.” (Oana Stoica și Radu-Alexandru Nica)

8 octombrie 2008, Alba Iulia, Festivalul de Teatru „Poveşti pentru copii şi oameni mari”
6, 8 noiembrie 2008, București, „Festivalul Naţional de Teatru”
23 noiembrie 2008, Timișoara, „Jubileul Teatrului German de Stat Timişoara”
10 august 2009, Gdynia, Polonia, „The International Shakespeare Festival, Gdansk”