Nora

Personaje cu ipocrizii şi dedesubturi, cu o poftă nemăsurată de putere, mai ales asupra celui din preajmă, cu o atentă "manageriere" a farmecelor şi instrumentelor de seducţie. Ibsen în carne şi oase. În plus, ruperi frenetice de ritm, dilatare temporală urmată de intermezzo-uri de un paroxism sacadat. Iar peste toate, tronează o temă-nucleu: o ireversibilă şi fără de speranţă lipsă de comunicare. Radu-Alexandru Nica se foloseşte de o plasticitate extremă şi o forţă de sugestie a mişcărilor, niciodată întâlnite, ale celor doi parteneri pentru a "încarna" limitele dureroase ale comunicării. Personajele vorbesc, întind mâna să se atingă, dar mâinile nu se ating, iar privirea nici gând să li se întâlnească. Perspectiva e de o stranie picturalitate, corpurile lor sunt foarte aproape, doar că plasate pe traiecte diferite. Întâlnirea, într-un minim punct al adevărului, e ratată matematic.

6-13 noiembrie 2005, București, Festivalul Naţional de Teatru "I. L. Caragiale"
4-5 decembrie 2013, Tokyo, Japonia, Teatrul „Owl Spot, în cadrul celei de a II-a ediţii a Festivalului Internaţional „Ibsen”